..................... SALA .....................

Pasesc pe niste scari prafuite, uitate de cei mai multi dintre noi si intru intr-o sala de teatru goala. Cortina rosie e la picioarele mele, iar panzele de paiajen ma inconjuara: ele ma saluta, ele ma iubesc, ele ma asculta!!
Scaunele sunt murdare, rupte, iar incaperea e pustie.. oare e chiar asa? Sa nu mai fi ramas nimic din spectacolele vesele de altadata?

Ma asez pe o scandura si ma gandesc si cu cat ma gandesc mai mult cu atat sala prinde viata. Cortina e la locul ei, curata, rosie ca focul stralucind in lumina reflectoarelor, scaunele sunt pline de spectatori care vor sa asculte si sa vada piesa... (Cati dintre ei vad intradevar? cati asculta? .. 1,2.. acum nu e nici unul...) copii care arunca popcorn in actori si sunt galagiosi... Copiii nostri.. iubiti, educatii nostri copii. I-am educat atat de bine incat nici acest lucru incantator nu il mai fac, s-au plictisit de turuiturile paiatelor care domina scena.

Ma vad in al treilea rand urmarind piesa, traind odata cu personajele.. De fiecare data e altfel, un alt sentiment, o alta imagine, esti altcineva.. purtam atatea haine incat debia mai mergem. Ne taram ca niste viermi ce suntem!!

Inchid ochii si cand ii deschid vad iar praful, vad candelabrul care ma uimea prin maretia lui, odata vroiam sa il ating, sa fiu stralucitoare ca el. Acum, ce a ajuns? Zambesc.. nu conteaza, eu tot il vad stralucitor si curat.. e tot crsital pt mine. Chiar daca maine el nu va mai exista aici dominand sala.. El va fi in mintea mea, dominand imaginea!!

Nimic nu exista, totul e iluzie.. e rodul creatiei mintei noastre. Vezi praful cand nu e, vezi drumul care nu exista, nu vezi nimic.. dar nimicul nu e niciodata nimic!!
Si singuratatea e o iluzie.. crezi ca esti singur? Chiar crezi asta? Haha.. rad! Gandurile te urmaresc, spiritele sunt langa tine, amintirile te zdrobesc.. fantasmele te invaluie...
E bine sa constintizezi ca nu tot ceea ce vezi e acolo si daca nu vezi .. asta nu inseamna ca exista.

Iubesc sala asta! E sala unde joc si cant, pentru voi scaune goale, pentru voi ganduri, pentru voi amintiri care ma urmariti.. Iar eu deschid usa si va primesc deoarece casa mea e plina de lumina si caldura.

Ma uit in sala, e asa frumoasa... o vreau frumoasa.. cum o vad asa e. Am intrat pe scari prafuite acum plec pe scari acoperite de pasii oamenilor care vor bilete!! Cei din culise striga la mine sa ma pregatesc, incepe spectacolul vietii si eu tb sa fiu prezenta, doar sunt unul dintre mascaricii care fac sala sa rada.
Nu am vrut sa dispara paianjenii pentru ca si ei fac parte din lumea mea si doresc sa se uite la mine cand imi pun masca de cristal pentru voi... scaune goale, pentru voi ganduri, pentru voi amintiri care ma urmariti...

POFTITI....!!

SOCANT... pt Mine

...Azi sunt nervoasa... Azi sunt suparata... Azi vreau sa scriu si sa scap de povara care ma apasa...

Azi e Azi... 

Dragii mei dragi, azi am sa stau pe un scaun cu ghimpi si am sa fiu un simplu spectator, spectatorul gandurilor mele razboinice, salbatice. Ganduri care se lupta cu lanturile vietii, care doresc sa se smulga si sa fuga in lume depasind mari si tari, lacuri si munti.... depasind orizontul nostru si ducandu-se in cel mai inalt grad al lumii necunoscute si nestiute de nimeni, dar prezenta printre noi. Care ne urmareste fara mila, e umbra noastra intunecata si luminoasa in acelasi timp.

Ca de fiecare data va intampin cu o plecaciune adanca, ma inchin statuilor de piatra din fata mea..si a persoanei care sta ghemuita pe un scaun imens cu ghimpii de otel. Cortina se ridica si mascaricii se misca...

Unde este copilaria? O alungam printre noi fara mila, cand ea e atat de scurta... nici atunci nu ne bucuram de ea. Tineretea, puritatea trece atat de repede... majoritatea vietii suntem batrani!! Ajungi la 40 si poti sa mai traiesti inca pe atat... 80...dar cum? nu ca acum in nici un caz...

Azi am vazut o fata de 14 ani comportandu-se ca ultima tarfa... 14 ani. Inca nu imi revin din soc!! Avea un decolteu f pronuntat.. se unduia in fata unui barbat, il musca, il lasa sa o pipaie, etc... Urat! Unele fete sunt asa prostute, cred ca daca un barbat le da atentie asa..inseamna ca e indragostit de ele..sau etc. Ce barbat normal ar refuza, mai ales daca ea face tot ce poate ca sa il excite? Cred ca sunt mandre de ceea ce fac, cand defapt el rade de ele cu prietenii lui.  

Nu e o lauda ca ai avut "n" iubiti de o noapte, e de plans.. Da, poti sa te lauzi daca ai o relatie frumoasa, de lunga durata, in care el te respecta, te alinta, te iubeste... Repet: Ce Barbat normal ar refuza o asa invitatie? NU cred ca s-a nascut acel barbat!!

Eu la 14 ani.. eram o alta Eu... eram..eram o fata normala. Ce inteleg Eu prin normal... oare ce inteleg? oare ce?  Normalul societatii... imi vine sa rad, societatea imi face greata!! La 14 ani ma jucam cu papusile si visam, tremuram numai cand ma gandeam ca un baiat odata ma va tine de mana, ma va saruta. Nu era tremuratul unei femei, nu stiam ce e dorinta sau etc... visam. Acest tremurat nu am sa il mai simt niciodata, dar ma gandesc daca fetita asta l-a simtit vreodata...

Toate isi au rostul lor.. Inocenta pe care o pierzi nu o mai capeti Niciodata si nu vorbesc de o membrana, ci de sufletul tau care se schimba, interiorul tau capata o alta culoare, gandurile devin altele, etc. Dupa ce constientizezi anumite lucruri... nu mai simti la fel.. Daca un barbat te tine de mana si exista atractie, hmm iei foc si te gandesti la "n" lucruri "deocheate si nerusinate", daca un barbat se uita la tine (te masoara) simti cum te lichefiezi, cum nu mai ai aer, cum corpul tau raspunde. E foarte normal si frumos... dar nu la 14 ani!! Nu ai timp pt asa ceva? Intrebare..intrebatoare... oftez, oftez si iar oftez...

Oricat ar dori aceasta domnisoara sa devina mai repede femeie, ea nu devine... Daca te-ai culcat asta nu inseamna ca esti femeie. Femeia inseamna multe lucruri... si nu orice femeie e femeie, cum nici orice barbat e barbat. Oricum domnisoara tot infantila ramane... si nu vreau sa ma gandesc la transformarile care se produc.. nu fizic, ci interior.. Tragic (parerea mea).

Ma doare ce am vazut.. e decadent... 

Las capul in jos si las cortina sa cada, mascaricii au disparut.. se retrag spre cabinele lor ca sa isi scoata masca, se spala.. devin Ei!!

Eu plec cu lacrimi in ochi din cauza unor vremuri demult apuse si las in urma mea puncte... Pentru voi, dragii mei, ca sa ma urmati si sa nu ma pierdeti in negura asta care s-a asternut peste noi...

Mai straine Mai straine.... Stai in lumea ta cu bine!!

Eu sunt Eu!!

Nu,  nu lasati pe nimeni sa va schimbe!! Fiecare persoana este unica, nici o persoana nu seamana cu alta... dar intodeauna dorim ceva ce Nu putem Avea.. ALERGAM DUPA HIMERE....

Ce am invatat pana acum? Hmm Multe... Valeu..cate lectii..toata viata suntem elevi, toata viata invatatam,..chiar si cand invatam pe altii tot invatam. Dar parca prea multe lectii deodata...strica.. daca sunt si dure, hmm ...evadam!! Daramam Scoala!! La daramat am sa revin alta data...momentan parasesc ciocolata si ma duc la o prajitura cu zmeura Iami Iam...  

Ce am invatat? Sa Iau Atitudine!! Sa Nu ma las calcata in picioare!!! Sa spun ce cred, Ce simt!! Sa fac ce Doresc...in limitele bunului simt... si sa las societatea in spate: cu toate regulile si parerile ei!! Sa le pastreze..Nu am nevoie de ele!!!

Sa nu va fie rusine de felul cum ganditi, de modul cum va imbracati, de ceea ce sunteti!! Si ce daca turma nu e de acord? Ei si?  Conteaza? NU!! Toata viata mea am fost complexata ca sunt diferita, de gandurile mele, de atitudinea mea... pana m-am uitat in oglinda si mi-am zis: "Sunt atat de norocoasa si eu, ca un om orb si surd, nu am realizat asta!!" Socant, cred ca aceasi senzatie au avut-o si maestrii cand s-au trezit....comparatia poate e exagerata...:">

Toata viata mea am fugit, am evitat... si am Pierdut! Infruntati Problema altfel nu va disparea, exista solutii pentru toate chiar daca uneori nu le vedeti pentru ca sunt ascunse, pentru ca nu ati ajuns la un anumit grad de evolutie ca sa le vedeti...dar ele sunt acolo. Nu apare problema fara solutie. Orice + are -... altfel echilibrul Dispare...

LUPTATI!!! Luptati pentru ceea ce credeti, pentru gandurile voastre, pentru sentimente... pentru tot.. nu poti sa reusesti in viata fara lupta. Viata e o lupta... e ca o partida de sah... unde poti sa ii dai chiar sah mat vietii!!

Eu daca vreau sa sar hmm sar..chiar si pe strada :), daca vreau sa ma catar in copac..ma catar, daca vreau sa culeg flori si sa fac coronite..fac..daca vreau sa alerg dupa fluturi ..alerg :)..daca vreau zic ceva cuiva zic.. nu ii convine..asta e etc. 

Cand am zis ca hmm Biblia ...cartea noastra de capatai.. mi se pare o mare minciuna si o tampenie.. toata lumea a fost socata. Cum pot sa zic asa ceva.. Ei uite zic.. Biblia pt mine e o minciuna!  s-a intamplat ceva? M-a trasnit cerul si nu am observat eu? Nu ma refer la religie..e un subiect f complicat... asta e parerea mea...

Important e sa avem Curaj!!

Si cine nu ma accepta... sa nu ma accepte, cine nu ma intelege..sa nu ma inteleaga... Eu sunt eu si cu asta am incheiat!!

MAI STRAINE, MAI STRAINE STAI IN LUMEA TA CU BINE!

Nu va doresc decat Libertate... Libertea sufletului, a mintii, a trupului... atat LIBERTATE!!!

Fragmente

Buna seara..buna seara domnilor, doamnelor sa nu uitam domnisoarele...

Asta seara am sa azvarl cuv, randuri parasite in drum si culese de mine. Fragmentele imi apartin.

"Te inalti tu suflet pur si ne privesti de sus cum savarsim pacate, iar tu plin de lacrimi ne arati drumul spre cer. Du-te copile caci ingerii te cheama, dormi in foi de aur si de argint. Marie, mama care esti, ai grija de un suflet care a devenit acum al tau. Marie, mama tuturor, ai grija de al meu copil. S-a ridicat si a parasit aceasta lume pentru a se duce langa tine. Maica, curata si nevinovata, primeste-l la sanul tau si da-i sa manance din al tau lapte. Copile, vegheaza pe toti copiii si ajuta-i pe toti ce au nevoie de tine. Acum iti spun adio, dar va veni o vreme cand ne vom mai intalni."

"Miron zambi, avea in fata o femeie cu pielea laptelui  si cu firele de par auriu alunecand pe spatele fin. Era fiica amorului si strazile noptii o binecuvantau. Stelutele ei mici albastre straluceau, iar frunzele faceau matanii cand o vedeau. Soarele o mangaia adesea, iar copiii lui se jucau in parul ei dand senzatia de unire cu tatal. Zambetul ei era etern ducandu-se in cel mai inalt strat al iubirii, era o zeita si se numea Angelica. Zeita disparu, cum dispare un balon colorat de sapun, odata cu glasul Andreii."

"Cui ii zambiti domnule? A, inteleg sunteti intr-o lume unde nimic nu va poate supara pretioasa dumneavoastra inima. Stiu cum e, am fost si eu odata acolo. M-am speriat atat de tare incat am fugit, zambi domnul Spin. Cornel se trezi din acea lume minunata la cuvintele vecinului sau. Tare ar fi vrut sa fie singur cu Angelica, dar din pacate se afla la o petrecere prina de guri rele si de ochi care arunca fulgere.  - Ce spuneati?   - Nimic, domnule Pepene, nimic.. vorbe goale, fara importanta./.../  - Vai ce nenorocire ca nu am avut sansa de al cunoaste si de ai ura moarte placuta. E cea mai frumoasa moarte: onorabila si prosteasca. /../ - Sa inteleg ca nu va plac duelurile, domnule Spin? - Ba da! Imi place sa le privesc, dar nu sa iau parte la ele. E adevarat ca am participat la 4, dar sper sa nu se mai intample. Stiu ca onoarea e mai presus de toate, dar daca poti sa le eviti de ce sa nu o faci?/.../"

Fragmente uitate, parasite si neterminate. Viata inseamna fragmente, e numai din fragmente formata. Unele sunt in lumina reflectoarelor, altele stau in sant.. dar toate poarta acelasi nume FRAGMENTE....

Domnilor, doamnelor sa nu uitam domnisoarele ... ma retrag de pe scena, ma refugiez dupa o cortina ca sa gandesc. Unoeri ma gandesc ca nu ar trebui sa gandesc...  Si Las In Urma Mea Puncte...

...........................................................................................................................................................................                                                                             

"Domnilor"

    de N. T. Orasanu (1833-1890)

"Domnilor, persoana care e in capul unui stat/ Si pe care tara-l tine pe baut si pe mancat               Dintre cei platiti de tara, el are simbrie grasa/ Domnitorul nu plateste nici chirie de casa                 Sta pe capul natiunii cum stau trantorii in stup/ S-are adesea caracterul si naravul unui lup           Lumea toata il cunoaste dupa mandrele-i livrele,/ Dupa camarila curtii, dupa o droaie de lichele.

Sunt insa de doua feluri: unul este absolut/ El domneste fara lege, prin topuz (buzdugan), spada sau cnut (bici)

S-altul, poreclit in lume domn constitutional/ In locu-i domnesc ministri sub control national.       Asta moda de domnie zau nu are Dumnezeu/../ El nu face nici o treaba si nu ia nici o masura         Nu vorbeste decat ce-i pun ministri in gura/ Cu un cuvant, o papusa purtand un ilustru nume     Pentru care biata tara cheltuieste multe sume."              

PUTEREA SCRISULUI

Iau din nou creionul mic in mana si incep sa scriu... Scrisul iti da o asa de mare putere, iti da incredere, te elibereaza, iti da aripi, comunici cu tine, cu sufletul, cu lumea intreaga... iar cand deschizi ochii unde esti? Tot aici.. printre ruine.

Viata e ca un val, te sfarami cand te crezi cel mai "tare din parcare"..a blocului probabil, si te inalti cand crezi ca esti o mica furnica pe care nu o obeserva nimeni.. iar cand ridici ochii vezi reflectoarele.. esti la Hollywood, ca apoi sa pieri de stanca cea neprietenoasa si uracioasa pe viata ta frumoasa. :)

Viata mea e un labirint, cand ma astept cel mai putin apare surpiza si ma sperie cu coltii ei uriasi. M-am ratacit in propria viata.. nu e amuzant sa nu mai gasesti cheia portii? sa nu mai stii unde ai ascuns-o?

Viata "e un lung prilej pentru durere ca multe lacrimi nu ii ajung si tot mai multe cere" Il ador pe Eminescu si cand ma gandesc ca sunt atatia oameni care nu inteleg... care nu aud, nu vad... trist f trist. Orbii societatii, dar societatea e oarba... ca justitia,, femeia frumoasa legata la ochi.

Dansul binecuvantarea sufletului si a corpului.  Muzica iubita dansului, se iubesc neincetat de dimineata pana cand apune soarele cel inbufnat ca pleaca de la spectacol, dar care revine in forta a doua zi. Dansul e ca scrisul.. nu creezi literele cu pixul ci cu picioarele. E un scris magic cunoscut doar de intelepti.

Totul e o minciuna, o minciuna frumoasa... spusa prostilor care o cred. Si eu fac parte din ei...stati linistiti. Hmm mincinos pe mincinos nu poate insela.. eu asa mint... asa imi place sa mint... sa ma mint pe mine. Pe cine alcineva? Cine ar mai putea crede minciunile mele cat capsunelele?

Ma retrag... trag cortina, las tacerea din sala a statuilor reci de piatra sa ma cuprinda si ma inclin in fata lor, in fata publicului meu 

LIBERTATE!!!!!

De foarte mult timp doresc sa scriu...sa imi pun gandurile pe foaie si sa ma joc cu ele.

Acum cativa ani credeam ca totul e perfect, ca lumea este asa cum o vedem, ca ceea ce vedem e adevarat. Nu stiti cat de mult m-am inselat.. Am realizat cu o mare durere in suflet ca nici gandurile nu sunt ale mele (nici macar ele!).

Eram inconstienta, stateam in castelul meu de cristal... jucandu-ma cu papusile de aur si de
argint. Nu spun ca spatiul ingradit era un loc frumos... depinde din ce unghi il priveai, dar cand sticla s-a spart m-am speriat atat de tare incat am fugit...nici eu nu stiu unde.
M-am trezit tremurand intr-un loc nou...un loc unde razele stralucesc, fluturii zboara si pasarele canta conduse de cel mai mare dirijor al tuturor timpurilor...Soarele normal...
Nimic nu era schimbat cand valul de pe ochi mi s-a ridicat...suprafata era identica...dar interiorul? Ochii mei vedeau diferit...unghiul se schimbase!!!
Adevarul doare asta e...doare atat de tare incat te face sa sangerezi...vanataile de la picioare apar de la lanturi.

Nu suntem Liberi...prin nimic..

Suntem ca niste scavi controlati de cei mai mari... atat de mari incat se ascund de noi ca sa nu ii vedem... pentru ca sunt atat de urati incat ne-am speria tare. Zambetul ar disparea de pe fata noastra.
E adevarat sunt lanturi invizibile si nu dor pana nu realizezi ca sunt acolo . Durerea cea mai mare nu e asta...ci faptul ca nu le poti scoate, orice ai face ...ele tot raman...stralucind in soare orbindu-te...
Ce dorim cel mai mult nu avem... Ce NU avem? LIBERTATE!!
Ce e a noastra?.. Speranta!! Speranta ca intr-o frumoasa zi vom realiza si vom lupta sa invingem intunericul, sa iesim la lumina.

Pana facem noi asta... dansez prin camera imaginandu-ma ca ma misc ca Haifa Wehbe ...

Plec in varful picioarelor... lund valul cu mine... fara sa dau atentie lanturilor...

Uneori TrEbUiE sa AcCePtAm .....

Scriu acest articol.. pt mine...

Defapt toate le scriu pt mine..ce egoista sunt..iami iam...haha
:)) ;;) ;) :P :) :P :P ;) ma distrez bine.. :)) haha :P

Scriu ca sa pot pleca spre lumi necunoscute, sa zbor spre necunoscut... sa imi iau zborul :), sa fiu un vultur care domina cerul albastru fara nori...

Uneori trebuie sa faci anumite sacrificii, uneori trebuie sa intelegi anumite lucruri sau macar sa le accepti, chiar daca nu poti patrunde in interiorul lor.
Acceptam multe lucruri fara sa intelegem.. "Crede si nu cerceta!"... un sfat incantator..sper sa nu ma conduc dupa el Niciodata!!

Regretam atatea lucruri, suntem prea mandri ca se la stergem cu buretele.. sa recunoastem. Ce sa recunoastem?
Toti luam decizii gresite, toti facem lucruri pe care le regretam... suntem Oameni.
Este greu, foarte greu sa te indepartezi de ceva... mai ales daca acel ceva l-ai dorit cu disperare... Trebuie sa accepti, daca tot vorbeam despre asta, si sa mergi mai departe.

Cel mai dificil lucru este sa culegi...cioburile onoarei.. ce sa culegi daca nu e nimic? Nu a mai ramas nimic... culegi firmiturile, le unesti si zambesti :) spunand ca e hmm... intreaga. Dar adevarul e altul, foarte usor ne amagim... atat de usor ne mintim!!
Imi vine sa rad.. "vai..vai.. detest minciuna, nu o suport...ooo" Chiar asa? hmm..detestam minciuna si ne mintim in fiecare zi.. Nu e amuzant? Si cel mai dragutz lucru..e ca nu realizam ca o facem... :))

Trebuie sa acceptam! Ce sa acceptam? Well...chiar ce? Ce a ramas.. sa ne acceptam pe Noi!..Noi..un cuv mare, complex... un cuv care ne reprezinta, facem parte din el...hmm
Cine e acest NOI? cine sa fie? TU!!... Dar ca sa te vezi uita-te in oglinda Ta..sterge-o bine (gasesti o multime de solutii pe piata) si priveste-te..din toate unghiurile.. Asa Tipa..Fugi...sparge oglinda, fara oglinzi in casa!!

SFAT: Nu va priviti in oglinda pentru ca s-ar putea sa va transformati in stana de piatra...

Plec impreuna cu borcanelul meu colorat de cioburi, incerc sa le lipesc si eu...poate cine stie va fi intreaga ...

Cine sunt eu?

...Va intampin cu niste puncte...

Credeti ca stiu cine sunt? Voi cine sunteti? Cred ca stiu cine as dori sa fiu... sau ce as dori sa fiu... o pasare maiastra zburand deasupra regatului norilor.
Ce frumos sunt norii! Stiti cine sunt ei? Credeti ca stiti? Va spun eu...sunt umbra sufletelor... Spirite care am parasit pamantul si ne-au lasat cu un gol mare in interior, norii sunt dovada existentei lor.
Imi place sa stau intinsa pe iarba si sa urmaresc norii...cum se transforma, cum se unesc... ador sa ii privesc pe cei dragi, sa ii vad acolo sus... le fac cu mana, le zambesc si imi aduc aminte de clipele petrecute impreuna.
Asa le dau iarasi viata, ei traiesc prin noi, prin amintirile si gandurile noastre despre ei. Ce ne-am face fara nori? I-am uita mai repede si de abia atunci ei ar muri cu adevarat... s-ar sterge de pe fata acestui pamant murdar si pacatos.

Hmm palavre ...palavre...

Cunvinte fara sens, care i-au nastere in interiorul nostru si capata personalitate cand evadeaza. Dar uneori pier fara sa poata sa exprime ceva, nu au aceasta sansa..altele din contra... au si nu profita! cuv fara sens, cuv aruncate in vant...cuv care nu sunt cuv.. Oare ce sunt? Ganduri moarte, lovite de pietre si parasite.
Ce viata au cuvintele acestea, daca ajung la "maturitate" ele nu dispar niciodata... raman printre noi si ne urmaresc.
Ne plangem ca suntem singuri! Chiar credeti asta? Suntem inconjurati de cuv, de ganduri transformate in sentimente, de spirite..de ingeri, de Dumnezeu :)
Nu suntem singuri nici cand am dori sa fim... singuratatea nu e reala in adevarul sens al cuvantului, e doar in noi...noi ii dam viata..noi o hranim...

Palavre..palavre..

....Plec lasand in urma mea puncte...

Faptul ca a te naste e o sugrumare, iar a muri, un strigat!!

...:) Azi am sa zambesc... va intampin cu un zambet si cu o intrebare... Cati dintre voi stiti cine e ..cine a fost Nichita Stanescu?
Adevarul e trist, mereu adevarul doare...te pisca, te ustura...te raneste si sangerezi.
Imi vine sa zambesc..mai tare si mai tare pana...ma dor falcile de atata zambet, dar zambetul e cheia tuturor usilor, sau ar tb sa fie.... iar daca zambesti la usa nepotrivita s-ar putea sa fie cheia tuturor dezastrelor!! ..eh..nici sa exageram..sa privim inainte pozitiv.
Cand suntem mici-pitici, suntem curiosi... intrebam mereu de ce? de ce ce? ce..ce ce? Cand crestem ne schimbam 360 de grade..cica devenim mai destepti, mai..mai... cand defapt suntem orbi, muti si surzi..well asta e un alt subiect pe care in aceasta noapte sufocanta si calduroasa nu doresc sa il dezbat.
" Din punct de vedere sociologic omul este un dezastru, daca din punct de vedere psihologic omul este explozibil ca si dinamita, din punct de vedere al poeziei din om, omul ne apare inca de nejefuit." ( N. Stanescu)
" faptul ca a te naste este o sugrumare, iar a muri, un strigat"... recunosc ca aceste cuvinte m-au rascolit... la ce nu m-am gandit
M-am gandit si m-am gandit si nu am ajuns la nimic... nimicul e ceva de atat de mare incat te face sa tremuri in coltul tau intunecos...si acolo te simti expus ca la muzeu ...
"Ma tem de fulgerul pe care nu il inteleg, ma tem de nodul pe care nu il si dezleg/.../ Mi-e frica chiar si de tine/.../ Mi-e frica vai, ca m-am nascut pe jumatate cal, pe jumatate prunc Mi-e frica de cuvinte, mama!"
Noapte buna spun usii care se inchide...:) si ii zambesc ei sperand ca ma va mai primi...in camaruta viselor :)