Azi e 4, maine e 5
Astazi am stat pe coridoare. Nu, nu erau pustii, ci pline de cadavre. Erau insirate pe langa paturi de spitale.
Iar bocetele se auzeau atat de tare incat aveam impresia infioratoare ca am sa surzesc. Apoi trezindu-ma voi intelege de ce stau la coada si astept biletul de intrare in cladirea plina de coridoare.
Erau stafii care se uitau intrebatoare, de ce mortii stau pe coridoare langa paturile pline de bolnavi. Pluteau usor, incercand sa inteleaga misterul. Aveau impresia gresita ca acest puzzle se poate dezlega, dar cand se asteptau mai putin mai aparea o piesa. Tabloul se marea, cuprinzand alte spitale, alte lumi intrebatoare.
Ce am vazut? Durere! E indeajuns sa privesti o data si ai devenit stana de piatra. Ce poti sa faci decat sa accepti? Lupti, dar tot in acel punct ajungi. Nu poti sa fugi.
Maine e 5, dar azi e 4.
Azi e o zi incantatoare, azi prefer sa nu intru pe coridoare ci sa stau la soare, ca sa ma incalzesc. Maine am sa ma racesc, dar pana maine am sa ma bucur de florile inmiresmate si de aripile colorate.
