Sunt cum e vantul... spulbar tot si trec peste tot...
In onoarea lui scriu, in fata lui ma inchin...
E ca un iubit care ma mangaie si ma face sa tremur de dorinta in bratele lui... Ma face sa il musc si sa il zgarii, elibereaza fiara care zace adanc in mine, o trezeste si ii sopteste incet "Vino!"...
El imi ofera libertatea de care am nevoie si numai pe el il ascult, numai pe el il urmaresc si il strig. Vantul e puterea pe care o recunosc si pe care o chem sa imi dezlege nodurile de la maini, sa deschida lacatele si sa imi dea libertatea dupa care tanjesc atat de mult, dar pe care nu am sa o am niciodata.
Liberatatea, libertatea e un cuv care aproape ca nu exista! Cum am mai spus in articolele mele anterioare nu exista libertate, nu suntem liberi prin nimic... e o iluzie. E o fata morgana .. o vezi zambind si cand sa o prinzi ..dispare. Niciodata nu a fost acolo... e doar in mintea noastra bolnava si oarba.
Numele lui se afla pe pielea mea scris cu litere de aur, pielea mea tanjeste dupa atingerea usoara a lui. E ca si cum te-ai afla intr-o stare de excitare continua si nu poti sa te eliberezi, e ca si cum ai innebuni de dorinta.. e atunci cand arzi si ochii tai se transforma in ceea ce esti defapt.
Fiara isi face aparitia si sfarama tot in cale, odata eliberata nu mai poate fi oprita si tu debia atunci simti usorul suflu al libertatii, care dispare imediat dupa ce l-ai zarit.. pentru ca niciodata nu a fost acolo, o iluzie... dar macar tu te simti pentru un timp satisfacut.
Vantul.. cuv asta ma face sa tremur. Puterea pe care o are, pe care o vreau cu disperare!
Vantul e liber, cum sunt si eu!
Vantul e Vant, cum Eu sunt Eu!
Inchid ochii, respir greu si imi imaginez ca e langa mine, ca imi apartine mie si fiarei din mine! ...
