LIBERTATE!!!!!

De foarte mult timp doresc sa scriu...sa imi pun gandurile pe foaie si sa ma joc cu ele.

Acum cativa ani credeam ca totul e perfect, ca lumea este asa cum o vedem, ca ceea ce vedem e adevarat. Nu stiti cat de mult m-am inselat.. Am realizat cu o mare durere in suflet ca nici gandurile nu sunt ale mele (nici macar ele!).

Eram inconstienta, stateam in castelul meu de cristal... jucandu-ma cu papusile de aur si de
argint. Nu spun ca spatiul ingradit era un loc frumos... depinde din ce unghi il priveai, dar cand sticla s-a spart m-am speriat atat de tare incat am fugit...nici eu nu stiu unde.
M-am trezit tremurand intr-un loc nou...un loc unde razele stralucesc, fluturii zboara si pasarele canta conduse de cel mai mare dirijor al tuturor timpurilor...Soarele normal...
Nimic nu era schimbat cand valul de pe ochi mi s-a ridicat...suprafata era identica...dar interiorul? Ochii mei vedeau diferit...unghiul se schimbase!!!
Adevarul doare asta e...doare atat de tare incat te face sa sangerezi...vanataile de la picioare apar de la lanturi.

Nu suntem Liberi...prin nimic..

Suntem ca niste scavi controlati de cei mai mari... atat de mari incat se ascund de noi ca sa nu ii vedem... pentru ca sunt atat de urati incat ne-am speria tare. Zambetul ar disparea de pe fata noastra.
E adevarat sunt lanturi invizibile si nu dor pana nu realizezi ca sunt acolo . Durerea cea mai mare nu e asta...ci faptul ca nu le poti scoate, orice ai face ...ele tot raman...stralucind in soare orbindu-te...
Ce dorim cel mai mult nu avem... Ce NU avem? LIBERTATE!!
Ce e a noastra?.. Speranta!! Speranta ca intr-o frumoasa zi vom realiza si vom lupta sa invingem intunericul, sa iesim la lumina.

Pana facem noi asta... dansez prin camera imaginandu-ma ca ma misc ca Haifa Wehbe ...

Plec in varful picioarelor... lund valul cu mine... fara sa dau atentie lanturilor...

Uneori TrEbUiE sa AcCePtAm .....

Scriu acest articol.. pt mine...

Defapt toate le scriu pt mine..ce egoista sunt..iami iam...haha
:)) ;;) ;) :P :) :P :P ;) ma distrez bine.. :)) haha :P

Scriu ca sa pot pleca spre lumi necunoscute, sa zbor spre necunoscut... sa imi iau zborul :), sa fiu un vultur care domina cerul albastru fara nori...

Uneori trebuie sa faci anumite sacrificii, uneori trebuie sa intelegi anumite lucruri sau macar sa le accepti, chiar daca nu poti patrunde in interiorul lor.
Acceptam multe lucruri fara sa intelegem.. "Crede si nu cerceta!"... un sfat incantator..sper sa nu ma conduc dupa el Niciodata!!

Regretam atatea lucruri, suntem prea mandri ca se la stergem cu buretele.. sa recunoastem. Ce sa recunoastem?
Toti luam decizii gresite, toti facem lucruri pe care le regretam... suntem Oameni.
Este greu, foarte greu sa te indepartezi de ceva... mai ales daca acel ceva l-ai dorit cu disperare... Trebuie sa accepti, daca tot vorbeam despre asta, si sa mergi mai departe.

Cel mai dificil lucru este sa culegi...cioburile onoarei.. ce sa culegi daca nu e nimic? Nu a mai ramas nimic... culegi firmiturile, le unesti si zambesti :) spunand ca e hmm... intreaga. Dar adevarul e altul, foarte usor ne amagim... atat de usor ne mintim!!
Imi vine sa rad.. "vai..vai.. detest minciuna, nu o suport...ooo" Chiar asa? hmm..detestam minciuna si ne mintim in fiecare zi.. Nu e amuzant? Si cel mai dragutz lucru..e ca nu realizam ca o facem... :))

Trebuie sa acceptam! Ce sa acceptam? Well...chiar ce? Ce a ramas.. sa ne acceptam pe Noi!..Noi..un cuv mare, complex... un cuv care ne reprezinta, facem parte din el...hmm
Cine e acest NOI? cine sa fie? TU!!... Dar ca sa te vezi uita-te in oglinda Ta..sterge-o bine (gasesti o multime de solutii pe piata) si priveste-te..din toate unghiurile.. Asa Tipa..Fugi...sparge oglinda, fara oglinzi in casa!!

SFAT: Nu va priviti in oglinda pentru ca s-ar putea sa va transformati in stana de piatra...

Plec impreuna cu borcanelul meu colorat de cioburi, incerc sa le lipesc si eu...poate cine stie va fi intreaga ...

Cine sunt eu?

...Va intampin cu niste puncte...

Credeti ca stiu cine sunt? Voi cine sunteti? Cred ca stiu cine as dori sa fiu... sau ce as dori sa fiu... o pasare maiastra zburand deasupra regatului norilor.
Ce frumos sunt norii! Stiti cine sunt ei? Credeti ca stiti? Va spun eu...sunt umbra sufletelor... Spirite care am parasit pamantul si ne-au lasat cu un gol mare in interior, norii sunt dovada existentei lor.
Imi place sa stau intinsa pe iarba si sa urmaresc norii...cum se transforma, cum se unesc... ador sa ii privesc pe cei dragi, sa ii vad acolo sus... le fac cu mana, le zambesc si imi aduc aminte de clipele petrecute impreuna.
Asa le dau iarasi viata, ei traiesc prin noi, prin amintirile si gandurile noastre despre ei. Ce ne-am face fara nori? I-am uita mai repede si de abia atunci ei ar muri cu adevarat... s-ar sterge de pe fata acestui pamant murdar si pacatos.

Hmm palavre ...palavre...

Cunvinte fara sens, care i-au nastere in interiorul nostru si capata personalitate cand evadeaza. Dar uneori pier fara sa poata sa exprime ceva, nu au aceasta sansa..altele din contra... au si nu profita! cuv fara sens, cuv aruncate in vant...cuv care nu sunt cuv.. Oare ce sunt? Ganduri moarte, lovite de pietre si parasite.
Ce viata au cuvintele acestea, daca ajung la "maturitate" ele nu dispar niciodata... raman printre noi si ne urmaresc.
Ne plangem ca suntem singuri! Chiar credeti asta? Suntem inconjurati de cuv, de ganduri transformate in sentimente, de spirite..de ingeri, de Dumnezeu :)
Nu suntem singuri nici cand am dori sa fim... singuratatea nu e reala in adevarul sens al cuvantului, e doar in noi...noi ii dam viata..noi o hranim...

Palavre..palavre..

....Plec lasand in urma mea puncte...

Faptul ca a te naste e o sugrumare, iar a muri, un strigat!!

...:) Azi am sa zambesc... va intampin cu un zambet si cu o intrebare... Cati dintre voi stiti cine e ..cine a fost Nichita Stanescu?
Adevarul e trist, mereu adevarul doare...te pisca, te ustura...te raneste si sangerezi.
Imi vine sa zambesc..mai tare si mai tare pana...ma dor falcile de atata zambet, dar zambetul e cheia tuturor usilor, sau ar tb sa fie.... iar daca zambesti la usa nepotrivita s-ar putea sa fie cheia tuturor dezastrelor!! ..eh..nici sa exageram..sa privim inainte pozitiv.
Cand suntem mici-pitici, suntem curiosi... intrebam mereu de ce? de ce ce? ce..ce ce? Cand crestem ne schimbam 360 de grade..cica devenim mai destepti, mai..mai... cand defapt suntem orbi, muti si surzi..well asta e un alt subiect pe care in aceasta noapte sufocanta si calduroasa nu doresc sa il dezbat.
" Din punct de vedere sociologic omul este un dezastru, daca din punct de vedere psihologic omul este explozibil ca si dinamita, din punct de vedere al poeziei din om, omul ne apare inca de nejefuit." ( N. Stanescu)
" faptul ca a te naste este o sugrumare, iar a muri, un strigat"... recunosc ca aceste cuvinte m-au rascolit... la ce nu m-am gandit
M-am gandit si m-am gandit si nu am ajuns la nimic... nimicul e ceva de atat de mare incat te face sa tremuri in coltul tau intunecos...si acolo te simti expus ca la muzeu ...
"Ma tem de fulgerul pe care nu il inteleg, ma tem de nodul pe care nu il si dezleg/.../ Mi-e frica chiar si de tine/.../ Mi-e frica vai, ca m-am nascut pe jumatate cal, pe jumatate prunc Mi-e frica de cuvinte, mama!"
Noapte buna spun usii care se inchide...:) si ii zambesc ei sperand ca ma va mai primi...in camaruta viselor :)